Relațiile autentice și sănătoase presupun un echilibru delicat între dorința de conexiune cu ceilalți și respectarea autonomiei personale. Atunci când balanța se înclină prea mult spre autonomie, persoana poate evita apropierea emoțională și relațiile profunde. În schimb, o nevoie excesivă de conexiune poate conduce la codependență, un tipar disfuncțional de relaționare care afectează stima de sine, autonomia și bunăstarea emoțională.
Ce este codependența?
Codependența se observă mai ales în familile unde unul dintre membrii familiei suferă de dependența de alcool. Aceasta se manifestă prin dependență exagerată de validarea și aprobarea celorlalți, prin satisfacerea nevoilor altora în detrimentul propriilor nevoi și prin dificultăți în stabilirea limitelor. Persoanele codependente tind să se sacrifice, să controleze relațiile și să caute recunoaștere prin ajutorul acordat celorlalți, dar deseori ajung să se simtă frustrate și neînțelese.
Cauzele codependenței
- Stima de sine scăzută – dorința de a se simți valoros.
- Nevoia de siguranță și acceptare – căutarea validării externe.
- Căutarea iubirii prin sacrificiu de sine – persoana își neagă nevoile pentru a fi iubită și apreciată, dar frecvent nu primește ceea ce așteaptă, acumulând resentimente.
Triunghiul dramatic al relațiilor codependente
Dr. Stephen Karpman, discipol al lui Eric Berne, a descris triunghiul dramatic pentru a ilustra interacțiunile disfuncționale în relațiile codependente. Cele trei roluri principale sunt:
- Victima – se simte neputincioasă, dependentă de ceilalți și invită indirect intervenția Salvatorului sau atacul Persecutorului.
- Salvatorul – oferă ajutor necerut, adesea pentru a obține validare sau control, neglijându-și propriile nevoi.
- Persecutorul – controlează și critică, menținând Victima într-o poziție inferioară.
Rolurile se pot inversa rapid: Victima devine Persecutor, Salvatorul trece în Victimă, iar Persecutorul poate deveni Salvator. În aceste condiții, contactul autentic scade, iar comunicarea se reduce la interacțiuni disfuncționale, în loc să se bazeze pe vulnerabilitate și sinceritate.
Dependența de alcool și “răsfățul matern”
În cartea sa „Sărutul Selenei”, Dr. Karl Lask compară dependența de alcool cu mitul lui Endymion, păstorul care adoarme și este sărutat de zeița Lunii, Selena. Acest „sărut” îl umple de o fericire intensă, iar dorința lui de a rămâne veșnic în acea stare îl face să piardă contactul cu realitatea.
Dr. Karl Lask compară răsfățul cu „sărutul Selenei.” De regulă, mamele sunt cele care își răsfață copiii, în special băieții, tratându-i ca pe niște „prințisori.” Aceștia caută ulterior partenere dispuse să continue acest răsfăț, iar femeia, dorind să-l facă fericit, îi îndeplinește toate dorințele. În timp, însă, ea se simte frustrată de lipsa sprijinului din partea lui, iar dezamăgirile apar de ambele părți.
La un moment dat, bărbatul descoperă alcoolul, care îi oferă o stare similară răsfățului.Devine dependent de această sursă de fericire, pierzând legătura cu realitatea și implicarea în viața cotidiană. Partenera, simțindu-se înlocuită de băutură, încearcă să lupte, răsfățându-l și mai mult sau protejându-l excesiv. Însă, în ochii lui, ea devine un dușman care încearcă să-i ia singura sursă de fericire, ceea ce poate duce la conflicte și violență
Dependența de alcool este, în acest sens, o boală a familiei, care afectează nu doar persoana dependentă, ci și partenerii și membrii apropiați. Ea se asociază frecvent cu codependența, în care partenerul încearcă să compenseze, să protejeze sau să controleze comportamentul celui dependent. Vindecarea devine posibilă atunci când ambii parteneri recunosc dinamica disfuncțională și lucrează împreună la recuperare, dezvoltând autonomie, responsabilitate și limite sănătoase.
Exemplu: Ursula și Peter
Cazul este preluat din observațiile Dr. Karl Lask, ilustrând dinamica unui cuplu aflat în proces de recuperare. Ursula, cea mai mare dintre trei copii, a fost obișnuită cu responsabilități mari, în timp ce Peter a fost răsfățat și aștepta ca alții să-i rezolve problemele. După căsătorie, Ursula îl răsfață pe Peter, menținând tiparele copilăriei. După apariția copiilor, Peter caută alinarea în alcool, reducându-și responsabilitățile, iar Ursula se simte copleșită și continuă să compenseze excesiv.
Ursula conștientizează că a devenit codependentă și începe să renunțe la a prelua excesiv responsabilități. În același timp, pe măsură ce Peter își recapătă rolul și implicarea, echilibrul relațional se restabilește treptat, iar relația devine mai sănătoasă.”
Concluzie
Dependența de alcool și codependența pot afecta profund relațiile și viața emoțională. Înțelegerea tiparelor disfuncționale, conștientizarea propriilor nevoi și stabilirea limitelor sunt pași esențiali pentru construirea unor relații sănătoase și echilibrate. Transformând relațiile disfuncționale în conexiuni autentice, bazate pe respect, sprijin reciproc și iubire reală, fiecare membru al familiei poate găsi echilibru și poate înflori emoțional.
Dr. Burcea Roxana
Dr. Holger Lux
Bibliografie:
Karl Lask – „Der Kuss der Selene“, Blau-Kreuz-Verlag Wuppertal, 1988
Robin Norhood- Femei care iubesc prea mult
Joseph Melnick/Sonia March Nevis – Handbuch der Gestalttherapie
Irvin Yalom- Psihoterapie Existentiala
Franz Ruppert-Simbioză și autonomie
